Poveste cu talc (2) - Fetita si broasca

”Un bărbat i-a oferit fetiţei sale în vârstă de 12 ani o sumă de bani, dacă acceptă să tundă iarba. Fetiţa s-a apucat cu mult sârg de treabă şi până seara, întreaga peluză era perfect tunsă, cu excepţia unui petic de iarbă rămas într-un colţ.

Când tatăl i-a spus că nu-i poate da banii, căci nu a respectat înţelegerea, fetiţa i-a răspuns, că preferă să uite de bani, dar nu este dispusă să tundă şi iarba din acel petic.

Curios să afle de ce, tatăl s-a dus să verifice porţiunea de gazon netunsă. Chiar în mijlocul ierbii se afla o broască râioasă mare. Fetiţei i se făcuse milă de ea şi a refuzat să o strivească cu maşina de tuns iarbă.

Oriunde există iubire, există şi dezordine. Ordinea perfectă ar face din această lume un cimitir.”

Iubirea înseamnă şi dezordine, neprevăzut. Iubirea înseamnă şi schimbare, surpriză, noutate, efect, uimire, dar şi sensibilizare în faţa unei fiinţe oricât de mică...

Grija fetiţei faţă de broască denotă un gest de protejare a fiinţelor mici, iubire, de fapt, faţă de vieţuitoare. Impulsul său de ocrotire s-a dovedit superior dorinţei de bani. 

Ar fi interesant de ştiut cum s-ar gândi fiecare dintre noi: tundeam sau nu acel petic de pământ?

 Anthony de Mello