Aforismele lui Brancusi (part 2)

Acest articol este in continuarea linkului :

http://leacuridesuflet.blogspot.ro/2013/03/aforismele-lui-brancusi-part-1.html

Din aforismele lui Constantin Brancusi mai amintim:

                                                                                                                        

   "Natura zamisleste o vegetatie vanjoasa care creste drept in sus, de la pamant spre ceruri. Iata, "Coloana mea fara sfarsit" traieste intr-o gradina frumoasa din Romania... De jos si pana sus, ea are aceeasi forma si nu ii trebuie nici un piedestal si nici soclu ca sa se sprijine; iar vantul nu o va dezradacina niciodata, caci ea va rezista pe propriile-i puteri..."

    "Coloana infinitului va fi una din minunile lumii..."

    Du-te!... Imbratiseaza "Columna infinitului" cu palmele mainilor deschise. Apoi, inaltandu-ti ochii, priveste-o - si vei cunoaste, astfel, intru adevar, sinele Cerului...
 
    Elementele Coloanelor mele infinite nu sunt altceva decat insasi respiratia omului, propriul lor ritm...

    Hai sa-i zicem scara la cer!

    "Coloana infinitului" se aseamana si cu o planta exotica - la care vor sa viseze (vesnic) adolescentii. Sau cu insusi pendulul timpului, rasturnat.

    "Coloana infinitului" este negarea Labirintului.

    O sculptura nu se sfarseste niciodata in postamentul sau, ci se continua in cer, in piedestal si in pamant.

    L-am fotografiat din toate unghiurile, mai ales intr-o zi frumoasa cu cerul strabatut de nori calatori, ca o turma de miei. Mi s-a parut cea mai reusita fotografie: nu i se vedea nici capatul, nici inceputul. Era un trunchi ce parca plutea in cer…

    Stalpul de sprijin este semnul marii treceri a fiecarui om, asa cum samanta cade din spic pentru a incolti in pamant.

    Acesta este mesajul Stalpului meu, strajuit de Masa si de Poarta… Sa arzi ca o flacara, sa te prefaci in fulger care leaga cerul si pamantul.
    Un prieten mi-a marturisit ca si-a dat seama de frumusetea gradinii datorita stalpului de lemn cioplit cu barda. Tocmai asta-i rostul acestui stalp, i-am spus eu. Prin el, sa descoperi Frumusetea lumii.

    Rege sau cersetor - este tot una, in fata Eternitatii!

    Viata este ca o moneda: trebuie sa stii cum sa o folosesti.
    Nenorocirea umanitatii este faptul ca fiecare individ traieste doar in planul constiintei sale individuale. Stim cu totii acest mod de existenta: prozaica roata a unei vieti traite in nimicnicie.
    Din plenitudinea tinutului meu insorit eu mi-am faurit o rezerva de bucurie pentru toata viata si numai asa am putut rezista.

    Capacitatea de indragostire si de daruire permanenta nu o au decat spiritele cu totul superioare, dublate de naturi puternice, glandulare, vitale. Prin dragostea angelica si carnala te vindeci de multe toxine si de majoritatea bolilor sufletului. Soarele este marele tamaduitor, insa soarele iubirii il intrece.

    Iubirea cheama iubire si ea. Nu este atat de important ca sa fii iubit, cat sa iubesti tu - cu putere si cu toata fiinta.

    Sentimentul de plenitudine, de bucurie, intregeste omul. El este rezultatul starii de gratie pe care ne-o da bucuria.

    Naturaletea in iubire este tendinta fascinanta de a ajunge la Absolut, prin amalgamarea eurilor tinere, fruste si dornice de puritate.

    Viata se aseamana cu o spirala. Nu stim in care directie este tinta ei. Insa trebuie sa mergem in directia pe care noi o socotim cea justa.
    Nu vom fi, niciodata, indeajuns de recunoscatori fata de pamantul care ne-a dat totul.
                                                                                                                              
    Eu am voit sa inalt totul dincolo de pamant.


    In timpul copilariei - am dormit in pat. In timpul adolescentei - am asteptat la usa. In timpul maturitatii - am zburat inspre ceruri! Am facut si eu pasi pe nisipul Eternitatii!...

    Calatoria are loc, in realitate, in noi.

    Viata mea a fost o succesiune de miracole.

    Am fost si eu trimis de mic copil, la pricopseala prin lume. Nu mi-am pierdut legatura si nici nu mi-am scos radacinile - pentru a umbla ca un nauc, pe tot globul. A profitat, pe urma, si Arta mea; si m-am salvat ca OM!...

    In fond, foarte putini oameni isi dau seama ca mai exista si alte forme ale cunoasterii decat cele obisnuite. In jurul nostru actioneaza alte sfere ale existentei, cu care suntem uniti prin fire invizibile. Cati dintre noi le percep? Curentele polare ale energiei curg prin fiinta noastra la fel cum curg prin univers.
Fortele noastre psihice ne pot otravi sau elibera. Curentul fortelor psihice se propaga prin respiratie, vase de sange si nervi. Daca forta psihica este destul de mare, ea nu mai are nevoie de mijlocitori in indefinitatea spatiilor.

    Ma simt in India ca la mine acasa. Ceea ce imi place in India este vitalitatea enorma, vitalitatea coplesitoare, obisnuita poate numai negrilor si asiaticilor. (...) in India, am (re)gasit intelepciunea mea milenara, pastrata sub ploile Occidentului si a tuturor stupiditatilor; am gasit "la paix et la joie"!... Am gasit demnitate fara trufie si amabilitate fara slugarnicie.
                                                                                                                                                                                                     
    Trupul omenesc este frumos in masura in care oglindeste sufletul.

    Trupul omenesc are aceeasi structura ca si Universul.

    Cine nu iese din sine, n-atinge Absolutul si nu descifreaza nici viata.

    Daca ma voi putea perfectiona ca ascet, sunt convins ca voi putea obtine o maiestrie asupra formelor naturale, pe care stiinta occidentala nu a reusit inca sa o descopere.

                                                                                                                                        

    Un intelept face din veninul sau interior, remediu pentru sine; sau precept de tamaduire pentru semeni (...) insa cine nu se lupta impotriva Raului s-a si predat deja potrivnicului.

    Elibereaza-te de pasiuni, elibereaza-te de pofte, elibereaza-te de greseli, - acestea sunt trei precepte, zale si scut, pentru orice Spirit. Purtand aceasta armura, esti puternic impotriva raului, - devii invulnerabil.

    Toate dilemele se rezolva prin unificarea contrariilor.
    Trebuie sa urmaresti necontenit sa urci foarte sus, daca vrei sa poti sa vezi foarte departe... Si merita sa faci totul, in speranta ca vei putea odata sa intri in imparatia sferelor celor inalte.

    Dumnezeirea este pretutindeni, si simti asta cand uiti cu desavarsire de tine insuti, cand te simti umil si cand te daruiesti.

    Eu ma aflu, acum foarte aproape de bunul Dumnezeu: si nu imi mai trebuie decat sa intind o mana inspre El, ca sa il pipai!... Il voi astepta pe bunul Dumnezeu in Atelierul meu.

                                                                                                                                                                                                           
" NU MAI SUNT DEMULT AL ACESTEI LUMI: SUNT DEPARTE DE MINE INSUMI, DESPRINS DE PROPRIUL MEU TRUP - MA AFLU PRINTRE LUCRURILE ESENTIALE."




sursa: www.ecolife.ro