18 feb. 2013

Esti judecat de catre altii?....INVINGE prin 3 tehnici utile

3 TEHNICI CA SA INVINGI TEAMA DE A FI JUDECAT DE ALTII


Un articol scris de: Marius Simion (NLP Mania)
Iti amintesti cum este cand te critica cineva?
Ti s-a intamplat chiar astazi?
Cum te-ai simtit cand cineva ti-a luat la disecat ideea ta geniala si s-a ales praful de ea?   Una dintre cele mai mari frici ale tale, in trecut a fost si a mea, si anume sa vezi ca oamenii iti critica ideile si cuvintele.
Cand esti atacat verbal, tu uiti ca acea persoana se refera la ceva ce ai spus si nu la tine ca fiinta umana. Atunci cand tu spui ceva in fata unui grup de oameni sau in fata unei singure persoane, te astepti ca ei sa iti aprecieze valorile si gandurile. Si totusi, nu se intampla asa de multe ori. Atunci simti ca personalitatea ta este anihilata, cand fiecare cuvant al cuiva este ca un cutit care taie din tine, simti ca te micsorezi, ca devii tot mai nesemnificativ, mai slab. Stii ca e momentul sa ataci si tu, sa nu te lasi calcat in picioare. Si din asta apare un adevarat razboi. Cand spui ceva, tu vorbesti conform tuturor credintelor tale despre lume si viata, atunci de ce aceasta teama de Judecata?   Uite ce schimbari apar cand apare aceasta teama de a fi judecat de catre altii.

 - Nu mai esti spontan si relaxat cand vorbesti
- Devii din ce in ce mai pasiv si iti slabesti vointa

- Devii din ce in ce mai dependent de alte persoane
- Esti conditionat de ceea ce doreste alta persoana
- Simti un disconfort interior
- Simti ca iti este rusine sa iti exprimi propria parere
- Scade mult stima de sine
- Eviti orice conflict, chiar daca nu ai decat de pierdut
- Iti este teama ca nu esti inteles
- Iti este teama ca nu esti acceptat si iubit
 

Toate aceste emotii si ganduri apar in mintea ta cand iti este teama de judecata altor persoane. Acesta judecata trebuie depasita cat mai curand.
Imi amintesc de mine cand imi era teama de ceea ce credeau ceilalti despre mine. A fost perioada cea mai urata din viata mea. Si din cauza asta am tot cautat metode ca sa scap de aceasta teama care ma facea sa stau pe loc. Simteam ca aceasta teama imi sabota orice actiune, pentru ca preferam sa nu fac nimic decat sa ma gandesc ca cineva o sa rada de mine.
In toti acei ani in care m-am supus acestei judecati a altora, ma simteam fara nici o personalitate, nu aveam nici un rost. Ori existam, ori nu existam, era la fel pentru lumea din jur, asta era ideea mea.
Ma enervam la gandul ca sunt asa de slab si ca nu am vointa sa reactionez, dar nu faceam nimic pentru a fi mai puternic.
De abia dupa un timp am inceput sa ma intreb daca totusi exista ceva ce se poate face in aceasta situatie cu care ma confruntam.
Dupa ce mi-am pus aceasta intrebare, am inceput sa caut solutii.
Mi-a luat ceva timp sa scap de aceasta teama, dar am gasit solutia potrivita si m-am eliberat de judecata celorlalti.
Ma intreb oare cat timp trebuie sa stai cu aceasta frica ca sa iei decizia ca e momentul sa faci ceva ca sa scapi de povara criticii celorlalti!
Am discutat cu alte persoane pe care le-am ajutat sa scape de aceasta teama. Toti mi-au spus ca nu e vorba de a nu dori sa scapi de teama, ci de faptul ca nu s-au gandit ca si pentru asta exista solutii rapide si concrete.
Toti se gandeau ca aceasta teama o sa dispara dupa ce le creste increderea in sine, puterea interioara, ies din zona de confort, etc.
Ceea ce le-am explicat si lor si iti explic si tie este principiul cercului din dezvoltarea personala.
Dezvoltarea personala nu este o linie dreapta, ci este un cerc!
Lucrurile nu stau asa… adica increderea conduce la curaj, ci toate se influenteaza una pe cealalta, ca si cum toate elementele sunt puse intr-un un cerc.

Daca iti creste curajul, iti creste si increderea in tine, daca iti creste increderea, o sa iti creasca si curajul.

Incepe sa intelegi dezvoltarea personala ca pe un sistem, nu ca pe o linie “cauza-efect”.
 


Cum sa faci sa treci peste aceasta teama
 

In primul rand, trebuie sa fii atent la tine cand simti aceasta teama. Daca incerci sa eviti ceea ce simti, o sa te sperie si mai mult.
Iar dau exemplul cu monstrii din dulap. Ei traiesc acolo pana cand tu deschizi dulapul si privesti in directia lor. Atunci incep sa nu mai fie asa de periculosi.
Ce vreau sa zic este ca ai nevoie sa fii atent la emotiile tale cand simti acea teama, ca sa stii cu ce ai de-a face.

Dar de ce ai vrea sa scapi de aceasta teama asa de urgent cum iti zic eu? Pentru ca teama asta te tine legat in lanturi.
Gandeste-te cum ar fi viata ta daca te-ai simti complet liber sa-ti spui orice parere fara frica ca altcineva o sa iti taie elanul.
Chiar si o prostie sa spui, dar totusi sa ai curajul sa vorbesti, apoi chiar sa ai curajul sa spui “am gresit” cu zambetul pe buze.
Cine a trecut prin asta stie ce vreau sa spun, este o satisfactie mare chiar si sa poti spune “am gresit” fara sa iti fie teama.
 
 

Prima tehnica pe care ti-o sugerez azi :recunoasteti greselile!
 
Cand spui “am gresit” cu cuvintele astea sau oricare altele, tie iti creste mult puterea interioara tocmai pentru ca in acel moment scapi de sub tirania dorintei de a fi perfect.
Cand poti sa accepti ca gresesti, ca nu esti perfect si o sa poti spune cu voce tare acest lucru, o sa te simti eliberat.
Pentru mine este unul din momentele cele mai placute sa pot spune cu voce tare “am gresit ieri cand am zis …. “, pentru ca ma uit la ceilalti si vad ca sunt uimiti. Foarte putini oameni au puterea sa recunoasca ca au gresit, asa ca putini se asteapta sa fie cineva care sa recunoasca asa, public, ca greseste. Ii vad cum se opresc si nu mai spun nimic, cum se uita mirati ca si cum au vazut ceva nou. Apoi, parca ii simt cum se gandesc la greselile facute de ei si la teama lor de a nu isi recunoaste greselile.

Pentru ca asta e marele secret, toti de care iti este tie teama ca te judeca… de fapt si ei gresesc si le este teama sa nu fie judecati.
Am mai observat ceva interesant la mine, cand am scapat de teama de a fi judecat, am inceput sa nu mai fiu interesat sa ii judec pe altii.

Incearca aceasta tehnica, spune “am gresit” si apoi stai si observa reactiile celorlalti. O sa ii vezi pe unii agitati, nervosi, chiar indignati, ca dupa ce ca ai gresit, mai ai tupeul sa iti si recunosti greseala…. adica exact ceea ce ei sunt incapabili sa faca.
Cauta sa alegi un ton neutru, simplu si clar cand spui “am gresit”.
Cand tu esti cel care stie si recunoaste ca ai gresit, cum crezi ca o sa mai apara teama ca altcineva o sa te judece? Deja te-ai judecat tu singur. Aceasta metoda este suficienta ca sa scapi definitiv de teama de a fi judecat de altii.

Dar iti mai sugerez si alte metode in continuare…
 
 

A doua metoda ca sa scapi de teama de a fi judecat: “cat de rau poate sa fie?”
 
Aceasta metoda consta in a te gandi la cel mai rau lucru care ti se poate intampla daca spui ceea ce crezi tu despre acel subiect care se discuta. Oare ce pedeapsa insuportabila o sa ti se aplice de catre cei care te ascuta vorbind? Cum vei reusi sa supravietuiesti?
De multe ori, teama este mai rea decat durerea.

Asa ca daca te gandesti ca in realitate chiar ai rezista la o asemenea durere provocata de ei, e posibil sa prinzi forta necesara ca sa dispara incet, incet teama de durere.
Intreaba-te chiar inainte sa incepi sa vorbesti ce o sa ti se intample asa de grav incat sa nu poti supravietui.
Apoi intreaba-te cum o sa te simti ca ai reusit sa depasesti propria teama.

O sa vezi ca daca iti dai raspunsurile corect, o sa scapi definitiv de teama de a vorbi in public, de teama de a fi judecat de alte persoane.

O sa ajungi o persoana care are curajul sa se afirme si sa spuna cine este si ce doreste.
 
Imi amintesc nu demult ca am avut o discutie cu prietenii mei de la ghiseele de la stat si cand m-am intors a doua zi ca sa rezolv o problema, am inceput in felul urmator:

“Dupa ce imi rezolvati aceasta problema, vreau sa stiu cum trebuie sa fac ca sa o rezolvam si pe cealalta”

De fapt, ce am facut? I-am spus clar ca nu exista alternativa, prima problema se rezolva sigur… de fapt, doar aceea ma interesa cu adevarat.

Aceasta formulare este un exemplu pentru urmatoarea tehnica de a scapa de teama de judecata.
 
 

Tehnica a treia pentru a scapa de teama de judecata: perfectiunea intrebarilor
 

Asta este metoda mea preferata, chiar daca atunci cand am invatat-o, deja nu mai aveam teama asta. Dar cum este o metoda geniala, o sa ti-o prezint tie, poate tu inca ai aceasta teama si o sa iti prinda bine sa o aplici.

Acum gandeste-te la momentele in care cineva iti critica o propozitie de-a ta.
Aminteste-ti ca modul lui/ei de a critica si de a distruge ideea ta se bazeaza pe:
 

- Un alt argument care spune contrariul a ceea ce sustii tu – un argument bazat pe o alta propunere sau doar cu scopul de a demonstra ca tu gresesti si gata
 
- Intrebarea “de ce sa facem asa ceva?” – adica nu ai reusit sa aduci argumente suficient de convingatoare
 
- Pe simpla senzatie ca “nu stiu de ce, dar nu imi place ce ai spus tu” – adica sunt alte lucruri care nu plac persoanei respective si acum se lasa influentata de ele
 

Cam astea sunt categoriile in care se incadreaza judecata.
Tehnica aceasta se bazeaza pe reactia ta cand auzi judecata. Adica te invat ce sa faci cand cineva te judeca, cum sa ii raspunzi cu tupeu :) .
Pentru primul set de reactii, cel cu contra-argumente, trebuie sa inveti un set de intrebari pe care sa le folosesti cand persoana care te judeca si-a terminat discursul.
  1. “Ce te face sa fii sigur de ceea ce ai spus acum?”
2. “Pe ce te bazezi cand faci aceasta afirmatie?”
3. “Cum putem sa aplicam in practica ideea ta?”
4. “Cum ar fi daca ideea ta ar completa-o pe a mea?”



Cand folosesti intrebarile astea, ai suficient timp pana primesti raspunsurile ca sa te gandesti la propriile tale argumente. Iar daca persoana iti zice “pai nu stiu ce ma face sa gandesc asa”, atunci poti oricand sa ii spui “daca nu stii pe ce te bazezi, cum stii ca ideea mea nu este buna?”.

Discutiile bazate pe acest tip de intrebari pot sa intoarca situatia complet in favoarea ta.
Acum tot ce ai de facut este sa tintesti bine aceste intrebari.
 

Iti zic din experienta, trebuie sa le exersezi. Adica la inceput o sa uiti de intrebari, dar daca le tot folosesti si inveti pe care sa le pui cand cineva spune ceva, o sa vezi cat de usor este sa blochezi persoana respectiva sau sa ii schimbi directia de gandire.
 

Ieri lucram cu cineva si imi repeta o afirmatie care pe el il facea sa piarda din puterea interioara. Tot repeta “sunt un om terminat” si iti dai seama cam cum simte cineva care tot isi repeta asta. Tot ce am facut a fost sa il intreb cum ar fi daca, in loc sa repete ca este un om terminat, si-ar spune ca este un pic obosit de munca. A  spus “sunt un pic obosit” pe exact acelasi ton si ce crezi ca mi-a spus dupa 10 secunde? Mi-a spus razand “Stii, Marius, eu chiar simt ca nu sunt deloc terminat”. Dar cu 3 minute inainte, orice ii spuneam ca poate face, el zicea ca nu are putere, pentru ca este terminat.
 

Cuvintele si intrebarile pot sa faca diferenta. Pot sa schimbe realitatea ta subiectiva. Si a celor care te judeca. Conteaza doar sa le pui intrabarile potrivite.
 

Al doilea tip de judecati se bazeaza pe o intrebare agresiva a celorlalti: “de ce sa facem ce zici tu?”  sau “de ce crezi ca este asa cum zici tu ca este?”.
Reactia ta la aceasta replica, prin care simti ca te judeca ceilalti, poate sa fie “nu trebuie sa facem nimic din ceea ce spun eu. Eu imi spun doar parerea personala, care poate sa fie aceptata de tine sau sa fie respinsa”
 

Aceasta a doua fraza in care tu recunosti ca o parere poate sa fie acceptata sau respinsa este suficienta pentru ca sa scapi de teama de a fi judecat. Pentru ca tu dezarmezi pe cel care te judeca. Nu o sa mai poata sa te judece pe tine ci o sa trebuiasca sa se focalizeze pe argumente. Si argumentele sunt mai usor de analizat.
 

A treia varianta de judecata este cand cuiva nu ii place persoana ta si zice ca nu simte ca e buna ideea spusa de tine. E acelasi lucru cand spui ca cineva ti-a respins “din start” ideea.

Cand cineva spune “nu simt ca imi place asta” sau pur si simplu “nu imi place ce spui tu”, reactia ta ideala ar trebui sa fie: “si ce anume iti place in realitate?”. Scopul acestei intrebari a ta este de a indeparta judecata de la persoana spre subiectul discutat.
Adica scapi de o judecata personala pentru ca tu indrepti prin intrebarea ta toata atentia spre subiectul discutat. Atunci o sa vezi ca scade si teama ta de a fi judecat.
 

Aceste temeri interioare se bazeaza pe faptul ca nu stim sa facem fata unei discutii posibil conflictuale. De fapt, ne este mai teama de ce urmeaza dupa, de un posibil conflict. Si asta pentru ca iti este teama sa iti aperi ideile.

Ti-a fost implantata in minte ideea ca e mai bine sa lasi de la tine si sa bati in retragere. Asa ca acum fugi de orice conflict cu alte persoane. Aceasta convingere a ta este cea care iti creeaza teama de a fi judecat.

Cand nu o sa iti mai fie teama de conflict, pentru ca stii ca poti sa te descurci – pentru ca stii intrebarile potrivite, pentru ca stii sa iti tii sub control emotiile si gandurile, pentru ca cunosti bine subiectul discutiei – atunci o sa dispara si teama ta de a fi judecat.

17 feb. 2013

Ce este spiritualitatea?



Spiritualitatea si religia nu sunt, in mod necesar, unul si acelasi lucru. Religia este forma exterioara; spiritualitatea este continutul interior. Religia este coaja; spiritualitatea este samanta. Religia este un set de credinte; spiritualitatea este un continuum al experientelor. Poti sa fii adept al spiritualitatii - si sa nu frecventezi o biserica sau un templu. Poti sa-ti gasesti spiritualitatea impartasind-o cu ceilalti in intimitate, in comuniune cu natura, punandu-te in slujba altora.
Experienta spirituala este pur si simplu ceea ce-ti relaxeaza mintea si-ti inalta inima. A medita, a te plimba prin padure sau pe malul unui ocean, a tine in brate un copil mic, sau a privi in ochii unei fiinte iubite - toate acestea sunt experiente spirituale. Atunci cand in inima ta este iubire si acceptare, natura ta spirituala se manifesta si poti vedea natura spirituala a celorlalti oameni.

A fi o persoana spiritualizata, inseamna a te vedea pe tine insuti si pe ceilalti fara sa judeci - a vedea nu numai cu ochii, ci si cu inima. A fi o persoana spiritualizata, inseamna a accepta si a aprecia "ceea ce este" - in loc de a cauta "ceea ce nu este".

O persoana spiritualizata vede frumusetea peste tot, chiar si in suferinta. O persoana spiritualizata nu se concentreaza asupra a ceea ce pare urat, crud sau manipulator. Ea vede ca aceste comportamente provin dintr-o lipsa de iubire. Ea daruieste iubire, ori de cate ori i se cere - chiar daca i se cere intr-un mod plin de teama sau agresiv.

O persoana spiritualizata stie ca iubirea este raspunsul la fiecare problema perceputa. Daca viata nu se desfasoara asa cum vrem noi, ne-am deconectat de la iubire si de la acceptare. Pentru a ne reconecta, nu trebuie decat sa renuntam la asteptari si sa acceptam, cu recunostinta, tot ceea ce se iveste in vietile noastre.

Spiritualitatea inseamna constienta ca viata este in regula, exact asa cum este.O persoana spiritualizata este plina de pace, deschisa, utila, incurajatoare. Ea traieste in momentul prezent, plina de recunostinta si acceptare.Toti oamenii sunt spiritualizati, dar nu toti isi fac timp pentru a-si explora spiritualitatea.

Miracolul Iubirii
Paul Ferrini

Rugaciunea de despatimire (insanatosire)


RUGACIUNEA LUI EFREM SIRUL (pentru despatimire)  
/patimire(dex): a suferi, a indura, a rabda, a fi bolnav sufleteste si trupeste/  
/despatimire: a te insanatosi sufleteste si trupeste, a nu mai suferii/  








„Doamne si Stapânul vietii mele!
Duhul trândaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapânire si al grairii în desert, 
 nu mi-l da mie. 

 Iar Duhul curatiei, al gândului smerit, al rabdarii si al dragostei,  
 daruieste-l mie, robului Tau.  

Asa Doamne, Împarate,
daruieste-mi ca sa-mi vad gresalele mele  
 si sa nu osândesc pe fratele meu,
ca binecuvântat esti în vecii vecilor. Amin”.

  Conform cartii RUGACIUNI CU PUTERI VINDECATOARE-PSIHOTERAPIE ISIHASTRA-ce reprezinta o lucrare de uz intern destinat "Cercului de practica isihastra si studiului Filocaliei",scrisa de Vasile Andru(2001) - aceasta rugaciune a lui Efrem Sirul este folositoare pentru auto-despatimire si intarire personala.
Se citeste pentru constientizarea impuritatilor si toxinelor psihice si sufletesti,si pentru inlaturarea lor din mintea a si sufletul nostru, sporind sanatatea psihica.  
  Esenta acestei rugaciuni e exprimata in ultima fraza: sa discern singur, in mine insumi, si sa nu osandesc pe aproapele meu.  
 " Sa nu osandesti" este o aprofundare a poruncii sase:sa nu ucizi. De bine, de rau, omul civilizat a ajuns sa-si controleze tendinta de a ucide, ceea ce este foarte bine, dar tot el, omul modern, nu a putut infrana tendinta de a osandi,adica de a ucide cu gandul, cu vorba, cu explozii emotionale negative, cu defaimarea si ocara. De aceea osandirea semenului este o ucidere(simbolica). Si desi este simbolica, adica nevazuta si nesangeroasa aparent,urmarile ei sunt jalnice, mai ales pentru persoana care nu-si stapaneste osandirea, pentru ca poate avea tulburari afective,neuronale si uneori somatice.  
 Astfel rugaciunea lui Efrem Sirul este un binecuvantat medicament pentru minte,trup si suflet.  
 Dar pentru a avea o mare putere tamaduitoare, aceasta rugaciune trebuie facuta cu mintea si trupul cu multa stabilitate in timpul rostirii, si cu sentimentul ca nu o faci singur, ci cu Dumnezeu alaturi.  
 IMPORTANT: cand spui :"Doamne" simte-i prezenta, nu imaginea. Cand simti ca lucrezi cu El,puterea ta se restabileste, sporeste. Cultivarea consecventa a unei singuri puteri(virtuti) atrage dupa sine alte virtuti-eliberarea.
De aceea e important sa ne gandim intens si sa repetam in gand ultima fraza"Daruieste-mi , Doamne,sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele(aproapele) meu". Daca constientizezi aceasta propozitie si o interiorizezi in mintea ta, ai creat premiza eliberarii. Vederea greselilor tale (nu a le "adversarului") aduc cu sine smerirea, dar si intarirea organismului.   

Legatura dintre dezvoltare personala si acesta rugaciune: "Trandavia,grijile,patima stapanirii peste altii, patima grairii in desert" sunt "toxine" pentru mintea, corpul si sufletul unui om si opresc posibilitatea persoanei de a-si dezvolta abilitatile si capacitatile personale. La fel osandirea aproapelui precum si tendinta de a ne compara cu altii,in loc sa ne comparam NOI cu NOI. Pentru a deveni "CEL MAI BUN EU" trebuie sa constientizam si sa avem puterea de a ne MISCA, a FACE CEVA, pentu mintea si sufletul nostru. Aici fac referire la a NU lasa lenea sa guverneze si a ne pune in miscare prin sport, plimbari, dans, prin a face tot ce ne dorim dar amanam (din cauza lenii,trandaviei), de a constientiza ce mancam si cum mancam, de a ne stabili dorinte, vise,teluri (obiective)pentru AZI, MAINE, o saptamana, o luna, ani de zile, de a persevera in a ne cunoaste cat mai mult pe noi insine si de a dori sa invatam (de la altii sau prin autoeducare) sa devenim "Cel mai bun EU", si a deveni (precum paragraful 2 al rugaciunii) cu "duhul curatiei, gandul smerit,rabdator, daruind dragoste".

Cum se practica aceasta rugaciune? Cu trupul si cu mintea.Inainte de rugaciune,dupa fiecare fraza si la incheiere se fac cate 3 matanii Asta pentru ca asceza trupului are 2 aspecte: unul dinamic, altul static (metania si stabilitatea perfecta). Cand zici "Doamne si Stapanul vietii mele" sa-i simti prezenta vie , cum El lucreaza in tine. "Daruieste-mi " se repeta de 3 ori in textul rugaciunii, asta inseamna ca tu lucrezi ca sa rodeasca DARUL. Deoarece despatimirea si minunea sunt daruri, iar lucrul tau consecvent este doar pregatirea darului.Numai cu El vei reusi.  
Rugaciunea lui Efrem Sirul se practica (precum spune in aceasta carte) in special in crize afective,in socuri emotionale, dar nu numai. O pot practica si cei ce se lupta cu patimile de orice fel. Se recomanda a se citi in perioade de crize afective de 9 ori pe zii, iar dupa ce furtuna emotionala s-a mai domolit, se face rugaciunea de 2 ori pe zii, ca o profilaxie spirituala, atat timp cat simtiti nevoia.  

Parintele Efrem Sirul a trait in anii 306-373. Daca atunci a considerat importanta scrierii despre trandavie, lene, griji multe, iubire de stapanire si vorbe desarte atunci ar trebui cu atat mai mult sa cugetam asupra lor, acestea avand efecte nefaste asupra omului in orice perioade istorice. Trebuie sa triumfe iubirea, sufletul curat, bunatatea, rabdarea si doar fiecare in parte putem sa facem CEVA pentru asta.
Va doresc sa aveti dorinta, puterea, perseverenta necesara sa deveniti cei mai buni care puteti devenii vreodata, cu rabdare , dar staruinta.

Nimic nu este intamplator. Albert Einstein are un citat : "Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim". Daca ai citit aceasta scriere inseamna ca a trebuit sa o citesti. Sa-ti fie de folos!!!!

12 feb. 2013

Tehnici de a fi asertiv in 2 situatii clasice

 

Azi despre 2 situații care ”ne împiedică” să fim asertivi și  soluții simple de cum să fim asertivi.

 

Situația în care în loc să observăm, interpretăm

Hai să luăm situațiile în care în loc să verificăm informațiile să luăm din context doar ce e observabil (zâmbește, transpiră, clipește repede, tace, vorbește repede, gesticulează) ne apucăm să interpretăm. Mai mult decât atât, interpretâm inconștient și trăim asta ca pe un mod de a fi. Acest reflex este atât de bine integrat încât asumăm că și alții ar trebui să știe la ce ne gândim sau cum ar zice americanii: ne citesc gândurile.

Exemple de situații:
  • e prietenul meu, e iubita mea, e părintele meu, mă cunoaște deja ar trebui să știe că asta mă deranjează
  • e la ea în birou, precis e supărată pe mine și evită să discutăm despre asta
  • se uită la televizor în loc să mă aștepte cu masa pusă, deci nu mă iubește
  • eu sunt punctual, de ce nu poate fi și el la fel de punctual
  • eu sunt bună la comunicare și el trebuie să fie cel puțin la fel de bun ca și mine
Soluții:
  • cerem explicit ce vrem de la partenerul de comunicare: „Iubitule, te rog frumos ca atunci când vin seara târziu de la muncă să mă aștepți cu masa pusă”, „Atunci când mă vezi agitat, te rog să mă asculți să-ți spun povestea până la capăt, fără să fiu întrerupt”
  • Înlocuim interpretarea și toate gândurile negative din mintea noastră cu cererea de informații suplimentare de la prima mână folosind ceea ce poate fi observabil. „Șefa văd că ai fața încruntată, ce s-a întâmplat?”
  • Dacă ne place să ne folosim intuiția o verificăm în relație cu celălalt fără să fim atașat de ceea ce e în mintea noastră. „Șefa, văd că ai fața încruntată. Pentru mine asta înseamnă că ori ești obosită, ori ești supărată. Cum e de fapt?”

Situația în care evităm să vorbim din cauză că asta ne creează stări de anxietate

“Este foarte rușinos și un semn de mare slăbiciune să te agiți”. Cum îți sună? Anxietate este acea stare în care simțim neliniște sau agitație sau încordare. Ideea este că oricare dintre noi în anumite situații a trăit, trăiește și va trăi stări de anxietate. Când avem acest mit ca pe o credință care se manifestă inconștient vom evita acele situații în care există posibilitatea de a trăi stări de anxietate și de aceea refuzăm să ieșim din zona de confort, rămânând în rutină.

Exemple de situatii:
  • Nu-i spun șefului că vreau să am o viață personală, că refuz să stau peste orele 18:00 dacă mi-am terminat treaba, de frică că în aceste vremuri pot să fiu concediat.
  • Nu-i spun iubitului ce aștept de la relație pentru că îmi este frică de confruntare și mă gândesc că dacă-i spun mă părăsește și-atunci cine mă mai ia?
  • Nu-i spun clientului că a întrecut măsura pentru că mă simt prost în timpul confruntărilor.
  • Nu-i spun subalternului pentru că o să înceapă cu tot felul de șantaje emoționale la care fac față cu greu.
Soluții:

Vorbim explicit despre ce declanșează situația respectivă în experiența (trăirea) noastră, asumându-ne 100% responsabilitatea pentru rezultatele acțiunilor și comunicării noastre și ceea ce simțim. Asta înseamnă explicit că înlocuim cu a „arunca” responsabilitatea pe factori și persoane din exteriorul nostru cu a ne asuma ceea ce trăim în „interiorul” nostru.

Exemple :
  • Ești un dobitoc. Șefule, când aud că sunt făcut dobitoc, mă simt prost, cumplit, sufăr îngrozitor, nu mă simt în stare de nimic. Prefer să vorbești despre comportamentul meu în situația care te face să alegi să folosești acest cuvânt.
  • Prostănacule, nu ești în stare de nimic! Când aud că cineva îmi spune că nu sunt în stare de nimic, chiar mă îndoiesc de capacitatea mea, mă doare corpul, transpir și încep să tremur.
În plus putem să oferim și o direcție care să construiască și să ne aducă pe ambii parteneri de comunicare / relație mai aproape de obiectivul pe care-l avem agreat împreună.
  • Șefu, te rog mai ales să-mi spui cum vrei să mă comport în ca să rezolvăm problema astfel încât la următoarea întâlnire să avem vânzările făcute.
  • În plus în loc să aud că nu ești în stare de nimic aștept să spui cum anume, în mod specific vrei să fii ascultată?