Abuzul emotional din copilarie / Posibilitati de vindecare
(Acest articol este preluat din postarile lui Marius Simion -NLP mania)
Am gasit pe un forum o intamplare povestita de cineva.
Spunea acolo ca intr-o camera era un pat si pe pat statea Mama plangand. Langa pat se juca Copilul pe jos. Copilul avea maxim 3 anisori. In timp ce Mama plangea, Copilul se apropie de pat si isi pune mainile pe Mama si ii spune: “Mami, eu te iubesc!” Atunci Mama isi sterge lacrimile, il ia pe Copil in brate si ii spune: “Saruta-ma ca sa imi treaca!”.
Induiosator, nu e asa?
Ei bine, terifiant!
Am trecut cu totii prin aceasta scena. Copilul din povestea noastra invata ca el este cel care tine in mana (prin sarutul sau) starea de bine a Mamei. El este responsabil si vinovat daca Mama sau Tata sufera.
Acel Copil este marcat pe viata de sentimentul de responsabilitate si atunci cand nu va reusi printr-un sarut sa linisteasca lacrimile, va fi marcat de sentimentul de vina.
Asta este prima furtuna emotionala ce se poate abate asupra unui pui de om.
Pana atunci, a mai avut emotii, dar erau emotii legate de senzatii fizice sau intamplari concrete:
- Suparare ca nu primeste biberonul in secunda cand incepe sa planga
- Placere cand este gadilat si aruncat in sus, sau leganat
- Tristete cand s-a lovit si a simtit durere
- Etc.
Dar toate acestea erau concrete si le vedea cauza imediat. Lantul cauza – efect era clar determinat. Ce se intampla insa in mintea puiului de om cand simte ca Mama sufera si plange si nu isi da seama de ce? Nu isi pune intrebari, ci reactioneaza instinctiv. Cand el a plans, Mama a venit sa il ia in brate. Acum va face si el la fel. Ii spune Mamei ca o iubeste si crede ca asta e suficient ca sa anuleze suferinta. Apoi, dupa ce spune asta, Mama chiar se opreste din plans… deci metoda lui a functionat. E fericit ca a gasit medicamentul la toata suferinta din lume
Din pacate, rari sunt parintii care ii spun copilului ca e normal ca uneori sa mai si planga, chiar daca sunt adulti.
Spunea acolo ca intr-o camera era un pat si pe pat statea Mama plangand. Langa pat se juca Copilul pe jos. Copilul avea maxim 3 anisori. In timp ce Mama plangea, Copilul se apropie de pat si isi pune mainile pe Mama si ii spune: “Mami, eu te iubesc!” Atunci Mama isi sterge lacrimile, il ia pe Copil in brate si ii spune: “Saruta-ma ca sa imi treaca!”.
Induiosator, nu e asa?
Ei bine, terifiant!
Am trecut cu totii prin aceasta scena. Copilul din povestea noastra invata ca el este cel care tine in mana (prin sarutul sau) starea de bine a Mamei. El este responsabil si vinovat daca Mama sau Tata sufera.
Acel Copil este marcat pe viata de sentimentul de responsabilitate si atunci cand nu va reusi printr-un sarut sa linisteasca lacrimile, va fi marcat de sentimentul de vina.
Asta este prima furtuna emotionala ce se poate abate asupra unui pui de om.
Pana atunci, a mai avut emotii, dar erau emotii legate de senzatii fizice sau intamplari concrete:
- Suparare ca nu primeste biberonul in secunda cand incepe sa planga
- Placere cand este gadilat si aruncat in sus, sau leganat
- Tristete cand s-a lovit si a simtit durere
- Etc.
Dar toate acestea erau concrete si le vedea cauza imediat. Lantul cauza – efect era clar determinat. Ce se intampla insa in mintea puiului de om cand simte ca Mama sufera si plange si nu isi da seama de ce? Nu isi pune intrebari, ci reactioneaza instinctiv. Cand el a plans, Mama a venit sa il ia in brate. Acum va face si el la fel. Ii spune Mamei ca o iubeste si crede ca asta e suficient ca sa anuleze suferinta. Apoi, dupa ce spune asta, Mama chiar se opreste din plans… deci metoda lui a functionat. E fericit ca a gasit medicamentul la toata suferinta din lume
Din pacate, rari sunt parintii care ii spun copilului ca e normal ca uneori sa mai si planga, chiar daca sunt adulti.
Exista doua extreme:
*Parinti care se ascund de copii in tot ceea ce inseamna emotii negative (cearta, plans, suferinta)
*Parinti care abuzeaza emotional de copil prin faptul ca mai tot timpul se cearta de fata cu acesta.
Ambele situatii sunt la fel de negative. In primul caz, copilul nu invata ca exista si asemenea emotii… si ca sunt temporare. Ca toate trec, atat cele bune, cat si cele rele.
Santajul emotional
In al doilea caz, copilul este deja conditionat ca el este responsabil si este vinovat pentru ca parintii se cearta si sufera. Este ca si cum l-ai bate incontinuu daca il pui sa asiste la asa ceva.
Apropo de bataie… Cel mai mare rau pe care il poti face unui copil este sa il lovesti. O lovitura este ca o muscatura din fiinta ta. E ca si cum cel care te loveste iti rupe o bucata din personalitatea ta. Lovesti acel lucru care nu are valoare. I-ai anulat valoarea prin lovitura aceea. Personalitatea in formare are cel mai mult de suferit din cauza asta. Invata ca felul sau de a fi nu este cel acceptat de parinti.
Atunci cand un om este lovit, este ca si cum simte ca partea lovita din el trebuie sa fie anihilata. Ca si cum ar merita sa fie taiata de pe corpul lui. Bineinteles ca nu se poate, asa ca incepe sa tot taie si sa anihileze din personalitatea sa. Cu fiecare lovitura fizica, scade si personalitatea acelui om.
Un copil nu intelege ca e lovit ca pedeapsa (i se spune asta, dar nu are sens pentru el), ci intelege ca e lovit pentru ca nu are valoare (ce urat poate sa sune “e lovit ca pedeapsa”). Copilul loveste un obiect pe care e suparat. Loveste dulapul de care s-a impiedicat si si-a ranit genunchiul. Cand el este lovit, se considera din ce in ce mai putin o persoana si incepe sa se considere un obiect.
Crescand adult, acea persoana considera ca a lovi este un gest de afectiune. Iubeste daca loveste. Pe de alta parte, simte in continuu dorinta sa sufere.
Intra in acele relatii in care are posibilitatea de a suferi. De a fi jignit si minimalizat. Nu o face constient, dar aceasta este lumea pe care o cunoaste de mic.
Rare sunt cazurile cand un om este suficient de constient ca sa poata sa schimbe ceva la acest comportament.
Si totusi, unele persoane au reusit sa se schimbe. Chiar daca au avut parte de tratament foarte abuziv din partea familiei, au reusit sa faca schimbarea in viata lor incat sa nu mai abuzeze si ei pe altii sau sa nu se mai lase abuzati.
Cum au procedat ca sa se schimbe?
Au facut un fel de “transfuzie” de energie emotionala. Daca pana atunci lumea in care au crescut era coplesita de emotii de un anumit tip, ei au reusit sa isi schimbe emotiile din interiorul lor atat de mult, incat aproape ca cele vechi nu mai puteau sa apara.
E ca si cum cineva si-ar face o transfuzie completa de sange infectat. Incet, incet sangele curat isi intra in drepturi si organismul se insanatoseste. Nu am gasit alt exemplu aici, dar ai inteles tu la ce ma refer!
Exista mai multe tipuri de metode pentru a produce aceasta modificare, aceasta insanatosire. Toate se bazeaza pe schimbarea in timp a emotiilor care ne coplesesc negativ cu emotii pozitive.
Poti sa spui ca tine si de gandirea pozitiva lucrul acesta, dar e mai mult decat atat.
Uite in continuare o lista de metode de care o sa incepem sa vorbim in curand. E adevarat ca unele dintre ele deja sunt pe site, dar o sa le mai reluam.
- Producerea de emotii dorite prin:
- Relaxare musculara si mentala
- Schimbare de stari prin autosugestie
- Autoanaliza pe tema “cum sa fiu fericit”
Anularea emotiilor nedorite prin:
- Meditatie, rugaciune
- Controlul stresului
- Tehnici de respiratie
- Utilizarea culorilor (cromoterapie)
Debarasarea de emotii: (“sa iti iei o emotie de pe suflet”)
- Descarcarea de orice emotie negativa (catharsis)
- Integrarea emotiilor in univers si “daruirea” acestora unei “puteri” mai inalte
Convertirea energiei emotiilor
- Sublimarea si transformarea energiei emotionale prin metode psiho-mentale
Metode compuse:
- Distragerea atentiei
- Schimbarea mediului social
- Activitati recreative
- Masaj
- Invatarea de noi abilitati (anti-plafonare profesionala si personala)
- Exprimarea emotiilor prin arta
Toate aceste forme de terapie emotionala sunt foarte utile pentru cineva care simte ca are probleme de control emotional, sau stie ca a suferit din cauza unor abuzuri emotionale in trecut sau in prezent.
Emotiile sunt ca o stampila care, o data pusa asupra personalitatii noastre, e dificil sa o anulam. Fara sa facem ceva la modul constient, e aproape imposibil ca peste noapte sa ne reglam emotiile.
Acest post este o avanpremiera despre ce am in plan sa scriu in acest an despre emotii si despre cum sa vindecam ranile emotionale.
Pentru azi, o mica metoda care sa iti tina companie pana la urmatorul articol din categoria Autocontrol Emotional.
Tema de acasa
Cauta in biblioteca sau pe net o carte de povesti. Citeste o poveste din acea carte si retraieste emotiile din copilarie. Incearca sa te intorci in timp in momentul cand citeai acele povesti si sa retraiesti constient aceleasi emotii de atunci. Citeste ca si cum ar fi adevarat fiecare cuvant, fiecare propozitie. Intra complet in acea lume a povestii cu mintea si imaginatia unui copil.
Fii iar copil ! Crede in povesti, in binele care invinge intotdeauna raul, crede in miracole !
Succes
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu